Istoric

Ieremia Movila era un boier moldovean care parasise tara si se retrasese împreuna cu alti boieri în Polonia. Acestia alcatuiau, în aprecierea lui Miron Costin „fruntea boierilor moldoveni”. În conditiile specifice de la mijlocul anului 1595, când Aron voda a fost dus în Transilvania, iar Stefan Razvan s-a proclamat domn si s-a supus principelui Sigismund Bathory, politica moldoveana a regelui polonez se activizeaza. El „au pus domn din partea sa pre Ieremia Movila voda”, dar precizeaza Miron Costin, acest pas s-a facut doar „cu alesul boierilor de tara”, evident, acelor boieri care se aflau în Polonia.
În luna august 1595 trupele poloneze conduse de catre hatmanul Zamojski îl aduc pe Ieremia Movila în Moldova. Încoronarea oficiala a avut loc pe 6 septembrie 1595 (s.n.). Cautând sa reglementeze raporturile Moldovei cu Polonia, la 27 august 1595 Ieremia Movila si boierii se adresau regelui cu un act în care propuneau ca tara lor sa fie „membru fidel si inseparabil al coroanei la fel ca si alte tari si palatinate ale Coroanei”. În cazul în care regele nu va dori aceasta, domnul Moldovei se obliga sa ofere „natiunii poloneze dovezi de bune intentii.”

Si polonii, si domnul tarii întelegeau ca este necesar de a tine cont de puterea otomana. Jan Zmojsky în acord cu Ieremia Movila trimite un sol la Sinan-pasa, care avea porunca sultanului sa transforme tarile române în pasalîc, propunând recunoasterea lui Ieremia Movila domn în Moldova, acesta obligându-se sa reia plata haraciului. Turcii au raspuns ca Moldova a fost cedata tatarilor si ca negocierile urmeaza a fi purtate cu ei.
ieremia  Tatarii au intrat în Moldova pâna la începutul lunii octombrie si dupa câteva ciocniri scurte cu polonii au început negocierile prin care Ieremia Movila a fost recunoscut domn (22 octombrie 1595). Trupele polone si tatare s-au retras din Moldova. În decembrie Ieremia Movila a fost confirmat de sultan. Domnul reuseste sa scape si de Stefan Razvan, care, se întoarce în Moldova cu trupe din Transilvania. Dupa aceasta conform informatiilor lui Miron Costin, Ieremia Movila „domnea cu pace si cu lucruri asedzate pre acele vremi a tarii, ca tinea osti streine si padziia si datoriia sa ce ave spre împaratie.”
ieremia1      În martie 1597 Ieremia Movila semneaza un tratat cu Polonia care prevedea: instaurarea monarhiei ereditare pentru dinastia Movilestilor, respectarea de catre Polonia a hotarelor Moldovei, respectarea legilor tarii, domnul urma sa promoveze o politica fiscala pe care o considera oportuna, fara amestecul regelui, domnul avea dreptul sa acorde boierilor dregatorii, dreptul de a bate moneda, libertatea  comertului. Ieremia Movila a emis moneda de argint de trei grosi, imitatia monedei poloneze, purtând numele lui Stefan Bathory si Sigismund III, iar pe revers, un medalion oval cu capul de bour.
În august 1598 sultanul a recunoscut dreptul ereditar al dinastiei Movilestilor la scaunul Moldovei, dar cu precizarea ca el s-a va mentine atâta timp cât el si urmasii lui vor arata „devotament si credinta fata de mareata mea Poarta.” În rezultatul acestor raporturi în Moldova se instaureaza sistemul suzeranitatii colective („condominiu”) asupra Moldovei.
Raporturile lui Ieremia Movila cu Mihai Viteazul erau tensionate, domnul Moldovei sustinând opozitia boiereasca munteana, o parte a careia se afla în Iasi. În primavara lui 1600 Mihai Viteazul îl alunga din Moldova pe Ieremia Movila, care se retrage iarasi în Polonia. Revine în tara în toamna lui 1600 si continua sa domneasca fara „nice o dodeala de nime” pâna în vara anului 1606, „cu tara asedzata în tot bivsugul”. Din timpul domniei lui Ieremia Movila avem primul document care se refera la cautarea vecinilor (taranilor dependenti) fugiti (15 iunie 1601). El este acordat calugarilor de la manastirea sf.Nicolae din Iasi si prevedea ca vecinii satelor Giurov si NIcoresti care au fugit sa fie cautati în satele domnesti, boieresti, vladicesti, calugaresti, slobozii sau în alte locuri si adusi înapoi.

În iunie 1606 Ieremia Movila s-a stins din viata. Regele Poloniei Sigismund III a caracterizat aceasta domnie în felul urmator: „A stat în domnie sub aripile ocrotirii noastre mai bine de zece ani în pace, purtîndu-se cu credinta atît fata de noi, cît si fata de turci, asa ca tara a ramas într-o pace mai adînca decît mai înainte…” Miron Costin îl apreciaza ca „era om întreg la toate, nerapitor, nemîndru, nevarsatoriu de sînge, blîndu, dumnedzarescu … în dzilele lui mare bivsuguri si plina tara de toate.”